Cetăţuie, Săvârşin

Cetăţuie, Savarsin este un sit arheologic, situat în stânga şoselei Arad-Deva, include mai multe zone de interes arheologic, atât pe un promontoriu, cu mai multe terase antropogene, cât şi de jur-împrejurul acestuia. Este vorba de un promontoriu de origine vulcanică, cu o înălţime maximă de 245 m şi cu diferenţă de nivel, faţă de luncă, de 85-90m, situat în dreapta Mureşului şi la întretăierea a două văi ce vin dinspre Munţii Zarandului.

Cercetările arheologice întreprinse, cu unele întreruperi, între 1979-2001 au evidenţiat vestigii ale culturii Coţofeni şi, îndeosebi, din epocă dacică. Deosebit de importante sunt vestigiile de epocă dacică: aşezare şi necropolă din sec. IV – III a. Chr. şi aşezare din sec. II a. Chr.- I p. Chr. Importanţa deosebită a sitului din epoca dacică rezultă atât din varietatea vestigiilor (aşezare, necropolă, eventual atelier metalurgic), cât şi din perioada îndelungată de locuire (sec. IV a. Chr.- I p. Chr.) şi a raporturilor cu celţii.

Cercetare arheologică

Obiectivele cercetării 2006: delimitarea eventualelor zone de interes arheologic de pe Platou; săpături pe Terasa I în vederea obţinerii unor date stratigrafice şi racordarea la ridicarea topografică a unor cercetări mai vechi; săpături pe o terasă de nord, pentru a vedea dacă a fost locuită.

Rezultate: Cercetările din această campanie, cu obiective limitate, s-au desfăşurat atât în sectoare unde s-au mai efectuat săpături, confirmându-se o parte din informaţiile anterioare, dar s-au deschis suprafeţe şi în alte zone: a fost vizată zona acropolei, din jurul antenelor de telefonie mobilă, precum şi terasa 1 spre vest şi terasa 2 spre est. S-a identificat o gamă variată de vase ceramice, majoritatea modelate cu mâna, caracteristice olăriei dacice din sec. I (eventual II) a. Chr.- I p. Chr: borcane, ceşti-opaiţe, vase de provizii, străchini, castroane, căni, fructiere etc. Deşi nu prea numeroase, s-au descoperit, totuşi, unelte, ustensile, accesorii vestimentare ori arme: fragmente de râşniţă, cute, lustruitor, rondele, fusaiole, cataramă, vârf de săgeată.

Obiectivele cercetării 2007: cercetări în diferite zone ale sitului pentru obţinerea de informaţii privitoare la stratigrafia, tipurile de complexe şi cronologia sitului.

Rezultate: săpăturile s-au desfăşurat în diferite zone, fiind cercetate: acropola, partea centrală şi extremităţile estice şi vestice, prima terasă sudică şi prima terasă estică a aşezării dacice. Inventarul recuperat include, îndeosebi, o gamă variată de vase ceramice, dar şi piese din metale ori din piatră, lut şi os. Vasele ceramice descoperite, marea majoritate în stare fragmentară, includ aproape toate tipurile de recipiente caracteristice olăriei dacice din sec. II a. Chr.-I p. Chr. Vasele din nivelul inferior – sec. II-I a. Chr., sunt, aproape în totalitate, modelate cu mâna, formele caracteristice fiind borcanele şi vasele mari bitronconice, cănile bitronconice cu umărul în unghi şi angobă neagră, fructierele cu piciorul înalt, cupa evazată şi buza lată, de culoare neagră ori castanie. În nivelul superior, din sec. I a. Chr.-I p. Chr., procentul recipientelor modelate cu roata creşte semnificativ, tipurile principale fiind pithoii, fructierele, cănile, castroanele şi capacele, marea majoritate de culoare cenuşie. Ceştile-opaiţe, toate modelate cu mâna, sunt prezente în toată perioada. Uneltele şi ustensilele sunt reprezentate de râşniţe, primitive ori de tip elenistico-roman, frecătoare, cute şi lustruitoare din tuf vulcanic, piatră şi gresie, de fusaiole şi rondele din ceramică, de cuţite, ciocan şi verigi de unelte din fier.

Obiectivele cercetării 2008: continuarea cercetării Platoului, puternic afectat de instalarea unor antene de telefonie mobilă, depistarea unor noi zone de interes arheologic şi obţinerea unor date stratigrafice suplimentare privitoare la evoluţia comunităţilor umane de pe dealul Cetăţuia.

Rezultate: Au fost cercetate: acropola, partea centrală şi extremităţile estice şi vestice, prima terasă sudică şi prima terasă estică a aşezării dacice. Urmele de habitat descoperite se încadrează în perioada epocii cuprului şi faza clasică a civilizaţiei dacice (sec. I a. Chr. – I p. Chr.). Dintre rezultatele acestei campanii ce trebuie evidenţiate menţionăm atât vestigiile Coţofeni şi dacice de pe Platou, rămase in situ ori împinse spre pante, cât şi identificarea unei noi terase locuite pe partea sudică a dealului. Pe baza materialului arheologic se poate afirma că locuirea Coţofeni de aici se datează în faza a III-a de evoluţie a acestei culturi. Numeroasele elemente Kostolac prezente, între care amintim căniţele cu corpul globular şi toartă supraînălţată, ornamentate cu împunsături successive de forma unor triunghiuri răsturnate, sau prezenţa străchinilor scunde, ornamentate cu şiruri de impresiuni, reprezintă elemente clare de datare. Vestigiile de epocă dacică se încadrează, atât în ceea ce priveşte complexele, cât şi materialele, în tipurile cunoscute pentru acest sit. Este, totuşi, de semnalat numărul mai mare de piese din metal, îndeosebi scoabe şi cuţite. Cronologic, vestigiile de epocă dacică, atât de pe Platou, cât şi pe terasa Sud, se încadrează în sec. I a. Chr.-I p. Chr.

Colectiv: Peter Hügel – responsabil, George Pascu Hurezan, Victor Sava (Complexul Muzeal Arad), Valeriu Sîrbu – responsabil de sector-epoca dacică (Muzeul Brăilei), Cristina Bodo (Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: